Anul de pandemie e ca un an prea ploios pentru viticultură. Așa că să revii la cinema într-o pauză dintre carantine generale e de parcă ai gusta un must bun după luni întregi doar de apă. Așa a fost pentru mine fARAD-ul de luna trecută.
Festivalurile de filme documentare sunt oricum puține la noi. Unul ca ăsta, mai ales atât de-aproape de Timișoara, îmi pare mult mai atrăgător decât un film Marvel la mall. Așa că m-am bucurat să mă găsesc în două din trei zile la cinematografele Grădiște și Arta alături de zeci de oameni (31 la două proiecții din ziua 2 și 44, la cele din a treia), probabil la fel de însetați ca mine.
Și tematica aleasă pentru ediția 7 — Acasă — a făcut ca oamenii să nu se simtă ca niște oaspeți pe fotoliile din sălile de proiecție. Asta și fiindcă materialele arătate au fost creații sau co-producții românești. Care, după ce-au făcut un tur al festivalurilor de-afară, nu cred c-aș minți dacă aș zice că și ele s-au simțit bine să revină acasă, uneori cu premii cu tot. Trei dintre cele șapte proiecții au trecut prin laboratoarele fARAD de anii trecuți —Superhombre, Profu’ și Totul pentru Riana.
Mai jos ai mini-recenzii ale documentarelor văzute fie în Arad (4/6), fie pe TV-ul propriu (restul, lucru pentru care zic „mersi!” regizorilor). Unele conțin detalii, așa că dacă vrei să le vezi pe modul tabula rasa, sari peste partea asociată filmului respectiv.
[...]
Un articol de Vlad Marko Tollea, pentru revista in.Tm.
Citește articolul integral aici.